Toamnă multicoloră în Munții Zărandului

Radna - Ghioroc 
29 octombrie 2011

O zi perfectă de toamnă, cerul albastru fără nici un nor și soarele încă suficient de puternic la amiază pentru a te face să te simți bine, te determină să lași orașul în spate și să profiți de minunatele peisaje de toamnă luând-o la pas prin păduri pe crestele domole ale Munților Zărandului. Așa că am plecat și noi în a doua excursie pe care o facem cu grupul ”Veniți cu noi!”. Traseul a fost puțin mai lung față de turele cu care suntem noi obișnuiți dar minunăția peisajelor te face să uiți de oboseală. Oricum aceasta trece și rămâi doar cu amintiri frumoase.

Tura începe din Radna	După ieșirea din oraș intrăm în pădure
Panta e ușoară și curând pășim pe un covor de frunze care foșnesc sub povara pașilor noștri	Toamna n-a desfrunzit complet copacii încă, frunzele încă verzi se mai zăresc printre cele ruginii
Pădurea e minunată iar soarele, prin jocul de lumini creaza efecte mirifice	Coborâm creasta Radnei spre valea Cladoviței unde facem un popas ceva mai lung, pentru masă
Popas la liziera pădurii	Suntem pe un platou de unde avem o panoramă superbă asupra culmilor învecinate
Un binemeritat popas pentru refacerea forțelor  și pentru reîncărcarea cu energie	Pădurile de pe versanți au culori deosebite, de mijloc de toamnă
Coborâm prin pădure spre Cladova, mai exact spre barajul de pe valea Cladovei	De pe baraj se vede un firicel de apă, în ultimele săptămâni a fost secetă
	Urmează un ultim urcuș pe care îl parcurgem din ce în ce mai greu
Urcăm pe drumul forestier până pe vârful Capra	Pădurea e foarte deasă și are culori uimitoare
Ultima etapă - coborâm pe un drum șerpuit spre Ghioroc de unde luăm trenul spre Arad

Toamna la Casa Ungurului

Munții Zărand 15 octombrie 2011

A fost prima excursie pe care am facut-o impreună cu grupul "Veniți cu noi". Nu am participat decât Tibi, Clau, Miruna, Mălina și cu mine așa că data viitoare sper să fim mai mulți pentru că a fost perfect pentru o tură de o zi.

Plecăm de dimineață din Arad cu trenul până la Barzava	După o scurtă prezentare a traseului de către conducătorul de grup o luăm la picior, traseul nu e foarte lung dar e destul de frig ceea ce, într-un fel, ne dă aripi
O luăm pe traseul punct albastru deși ni se spune că în unele zone nu se mai vede marcajul. Până sus avem de mers aproape trei ore	Parcurgem tot satul - și nu e deloc scurt - iar în spatele curților se văd crestele domoale ale Munților Zărandului
Casele sunt din ce în ce mai rare până când valea Bârzavei e singura care ne mai însoțește pașii	Trecem un podeț și ieșim din localitate. Apa e foarte mică, nu a mai plouat de câteva săptămâni bune.
A trecut o oră de la plecarea din gară și facem o pauză pentru o gustare. Razele soarelui mai dezamorțesc un pic atmosfera	O luăm pieptiș pe versant și în curând chiar și la cele aproximativ 10-12 grade de afară ni se pare cald
Pădurea e minunată, încă e verde dar un covor de frunze ruginii se așterne pe jos
Casa Ungurului a cunoscut și zile mai bune, cine știe pe unde o fi ungurul...	Tibi profită de ocazie - nu și-a adus degeaba ochelarii de soare
To be or not to be... sau trebuia să am altceva în mână?	Timpul trece repede așa că plecăm spre gară. Soarele a intrat în nori și asta se simte
La întoarcere mergem pe alt drum, la fel de pitoresc ca la venire ...	... dar oriîncontro o luăm dacă mergem în jos tot acolo ajungem.
Grupul se întinde acum pe câteva zeci de metri	Facem o regrupare la intrarea în sat
A fost o zi frumoasă dar și obositoare