Tunele, corzi și voie bună

Peștera Izbândiș
31 iulie 2011


Pestera Izbandis
Urcăm câțiva metri pe cărarea din dreapta izbucului
Pestera Izbandis
Un pic de escaladă...
Pestera Izbandis
... sau urcare pe coardă...
Pestera Izbandis
... și suntem la gura peșterii.
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Trecem de poarta blocată din fericire pe poziția ”deschis”
Pestera Izbandis
Pasul piticului prin galeria derocată.
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
N-am avut curajul să coborâm în puțul ăsta...
Pestera Izbandis
Clădite frumos de o parte și alta a galeriei mii de bucăți de rocă
Pestera Izbandis
Ieșirea de pe galeria anterioară. După gaura asta e poarta metalică - cum or fi băgat-o acolo?
Pestera Izbandis
Curgerea parietală din sala mare
Pestera Izbandis
Găsim un puț și ne pierdem vremea cam o oră explorând-ul 
Pestera Izbandis Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Spre ieșire
Pestera Izbandis
Izbucul Izbândiș în dreapta, Clau și Ralu în stânga
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
Pestera Izbandis
La coborâre facem un pic rapel pe cei câțiva metri pe care îi aveam de coborât

Despre avantajul peșterilor închise

Peștera Vadu Crișului
30 iulie 2011


Tot mai des, tot mai multe peșteri sunt închise (arbitrar, dupa parerea mea) de câte un club speo. Tot mai des câte un Gigel se face stăpân peste peșterile dintr-un masiv și, sub motivul protejării lor, împiedică accesul catre un obiectiv sau altul care, în mod normal, sunt ale noastre, a tuturor. Nu spun că nu există riscul de a provoca distrugeri în peșterile cu accesul liber, nici mie nu-mi plac stalactitele și stalagmitele rupte si nici nu mă omor să văd, pe pereți, semnăturile celor ce-au trecut pe acolo înaintea mea. Dar de aici, până la ati depinde accesul intr-o peștera, de bunul plac al vreunui puști frustrat, e distanță mare. Banii, cheltuiti pe închiderea peșterilor, cred că ar fi mai bine folosiți sensibilizand populația cu privire la frumusețile și bogățiile cu care ne-a dotat natura, din belsug . O alta motivatie in favoarea inchiderii pesterilor, pe care am tot auzit-o, ar fi aceea in ce priveste protejarea turistilor, ce ar putea sa se accidenteze facand explorari fara echipament adecvat. Mi se pare o prostie, din moment ce sunt mult mai dese cazurile in care turisti prost echipati se ranesc/ratacesc/accidenteaza pe traseele montane...si pana acum nu stiu sa se fi interzis/inchis definitiv vreun astfel de traseu (decat, eventual, restrictionat pe vreme neprielnica). Mentalitatea protejării peșterilor ”pentru generațiile următoare” mi se pare mai mult o mentalitate veche de sute de ani de la țară de a construi și echipa o casă pe care să nu o folosești decât eventual la înmormântare.
Nu vreau însă să fiu prea radical, înțeleg necesitatea protejării unor vestigii arheologice sau naturale unice, deosebite, până la cercetarea lor de către personal specializat. Pot înțelege cazurile când accesul la un obiectiv poate duce la alterarea iremediabilă a unor vestigii istorice de exemplu și atunci închiderea perimetrului respectiv mi se pare justificată. Dar închiderea unei întregi peșteri pentru o singură galerie sau închiderea generalizată a peșterilor de pe un întreg areal mi se pare deja un abuz. Și de altfel, dacă cineva cu gânduri rele vrea să intre într-o peșteră închisă nu o să-l împiedice un lacăt sau o încuietoare oricât ar fi ea de șmecheră.
Dar totuși, în unele cazuri, închiderea unor peșteri a fost, după părerea mea, benefică și ca exemplu e Peștera de la Vadu Crișului, o peșteră monumentală aproape imposibil de vizitat pe lungimea care se vizitează acum de către amatori, fără amenajările existente. O peșteră închisă dar vizitabilă, o peșteră pe care dacă vrei să o vezi nu e o problemă, o peșteră la care când mergi te întâmpină un ghid nu niște zăbrele de metal. Nu pot să am decât cuvinte de laudă pentru felul în care e amenajată și mai ales pentru sursele de lumină puternice care străbat de cele mai multe ori fără probleme întunericul. Spun asta și pentru că în majoritatea surselor de pe Internet se spune că instalația electrică în peșteră ar fi deteriorată. Dar destul cu vorbăraia, e o peșteră minunată, imensă, impunătoare, superbă. pozele nu sunt capabile să redea măreția ei așa că nu ratați ocazia, dacă vă nimeriți în zonă de a o vizita.



Plecarea pe ploaie de la izbucul Izbândiș unde avem corturile
Din Vadu Crișului poteca spre peșteră duce pe lângă linia de cale ferată

Tunelul dintre Vadu Crișului și Șuncuiuș
Cascada Vadu Crișului
Apa provine din Peștera Vadu Crișului
Halta Peștera vis-a-vis de peșteră
Crișul de pe podul de lângă peteră

Peștera e amenajată modern

Peștera Casa Smăului
popas la Casa Smăului
Casa Smăului
Înapoi la Izbândiș