A doua oara e cu noroc

Peștera de după Cârșă

3 iulie 2011

Pe lâgă Caraș spre intrarea în peșteră

Malul drept al Carașului

Peștera Văleaga

Anul trecut (în 2010) când am fost pe Cheile Carașului am căutat această peșteră dar nu am găsit-o deși teoretic ar fi trebuit sa fie destul de aproape de apele Carașului iar lângă poteca care șerpuiește prin chei există un indicator cu ”Peștera Văleaga”. Așa ca anul ăsta, dacă tot am ajuns în zonă și am vizitat sâmbăta peștera Comarnic, mai având o zi la dispoziție, duminica am hotărât să reîncercăm să găsim Peștera de după Cârșă sau să mergem la peștera Gaura Turcului, și ea în apropiere. Rangerul care ne-a fost ghid la peștera Comarnic ne-a sfătuit să mergem la Peștera de după Cârșă așa că am ales această destinație pentru ultima zi pe Cheile Carașului. Am lăsat mașinile lângă viaductul de lângă Carașova, practic la ieșirea de pe chei și am parcurs repede cele câteva sute de metri până la indicatorul cu Peștera Văleaga. De aici am încercat să găsim intrarea în Peștera de după Cârșă (în paranteză fie spus nu am găsit pe net ce înseamnă ”cârșă”). După un scurt urcuș ajungem la peștera Văleaga, impunătoare, cu un portal imens dar cu o dezvoltare de doar câțiva metri. Pe la jumătatea înălțimii ei are o mică platformă în spatele căreia sunt o grămadă de bolovani prăbușiți. Nu ni se pare nimic notabil așa că forțăm un pic și urcăm panta abruptă din dreapta noastră. La vreo 30 de metri mai sus de intrarea peșterii Văleaga ajungem pe buza unei mici doline de prăbușire de formă aproximativ eliptică cu axele de cam 20 și 50 de metri, nu foarte adâncă. Dolina e în spatele peșterii Văleaga iar pe peretele opus acesteia, la aproximativ trei metri de baza dolinei vedem portalul Peșterii de după Cârșă. Se poate coborî fără coardă pe fundul dolinei cu ajutorul bolovanilor căzuți înăuntru sau a pomilor care s-au încăpățânat să crească acolo. Ne întâlnim cu o echipă de alpiniști care exersează pe unul din pereții dolinei brăzdat de trasee de alpinism. E un loc excelent pentru așa ceva, aproape de civilizație  nu trebuie să te rupi cărând echipamentul în spate dar suficient de departe, de ascuns și de ferit pentru a nu te deranja absolut nimeni. Escaladăm cei câțiva metri de stâncă și intrăm în peșteră. Aceasta nu este impresionantă. O înșiruire de săli de mici dimensiuni unite între ele de tunele mai înalte sau mai scunde, fără formațiuni sau scurgeri parietale. Destul de repede ajungem într-o zonă de unde ar fi trebuit să continuăm cu un târâș prin noroi și decidem că nu merită. Seara trebuia să fim în Arad și deja era destul de târziu. Ne întoarcem deci în dolina de prăbușire de dincolo de portal unde ne dăm seama că printre bolovanii din dreptul fundului peșterii Văleaga se vede lumină. Studiind mai bine problema ne dăm seama ca de fapt o cale de acces în dolină era de pe platforma din Văleaga, printre prăbușirile din spate. Coborâm și noi pe aici de data asta iar din Văleaga facem un mic rapel de aproximativ 15 metri până la baza portalului.

Pe buza dolinei așteptându-i și pe ceilalți să urce	Coborârea spre fundul dolinei
Peșteră de după Cârșă	Pregătiți de explorare
Lipa lipa în patru labe	Sau pe coate
Forma portalului aduce un pic cu o inimă	Scurtătura

Nu e o peșteră deosebită Peștera de după Cârșă dar calea de acces la ea, zona în care e, rapelul de la final, toate astea au făcut din tura asta ceva super interesant. Și sper ca cei care vor citi acest articol și vor vrea să meargă acolo să nimerească din prima intrarea ;).