|
Plecăm de dimineață din Arad cu trenul până la Barzava |
|
|
După o scurtă prezentare a traseului de către conducătorul de grup o luăm la picior, traseul nu e foarte lung dar e destul de frig ceea ce, într-un fel, ne dă aripi |
|
|
O luăm pe traseul punct albastru deși ni se spune că în unele zone nu se mai vede marcajul. Până sus avem de mers aproape trei ore |
|
|
Parcurgem tot satul - și nu e deloc scurt - iar în spatele curților se văd crestele domoale ale Munților Zărandului |
|
|
Casele sunt din ce în ce mai rare până când valea Bârzavei e singura care ne mai însoțește pașii |
|
|
Trecem un podeț și ieșim din localitate. Apa e foarte mică, nu a mai plouat de câteva săptămâni bune. |
|
|
A trecut o oră de la plecarea din gară și facem o pauză pentru o gustare. Razele soarelui mai dezamorțesc un pic atmosfera |
|
|
O luăm pieptiș pe versant și în curând chiar și la cele aproximativ 10-12 grade de afară ni se pare cald |
|
|
Pădurea e minunată, încă e verde dar un covor de frunze ruginii se așterne pe jos |
|
|
|
|
Casa Ungurului a cunoscut și zile mai bune, cine știe pe unde o fi ungurul... |
|
|
Tibi profită de ocazie - nu și-a adus degeaba ochelarii
de soare |
|
|
To be or not to be... sau trebuia să am altceva în mână? |
|
|
Timpul trece repede așa că plecăm spre gară. Soarele a intrat în nori și asta se simte |
|
|
La întoarcere mergem pe alt drum, la fel de pitoresc ca la venire ... |
|
|
... dar oriîncontro o luăm dacă mergem în jos tot acolo ajungem. |
|
|
Grupul se întinde acum pe câteva zeci de metri |
|
|
Facem o regrupare la intrarea în sat |
|
|
A fost o zi frumoasă dar și obositoare |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu